era o vreme cand imi doream sa am multe: haine, obiecte / vechi & noi. mi se pareau interesante si cool accesoriile pt. casa/bucatarie: foarfeca cocosel de taiat ouale fierte, device pt. miere, sosiere, polonice, foarfece furculita, inele pentru servete, solnite, carafe, letiere…. cu cat mai specializate…cu atat mai bine…imi doream si multe tablouri, covoare, argintarie, portelanuri….
nu eram eu!
astazi m-as rezuma la o pereche de jeans si o camasa, pt. casa mi-ar placea o sabie buna de toate in bucatarie…sa intorc fripturile cu ea, sa pun unt pe paine, sa amestec salata, sa ma joc cu focul…sa am numai peretii si sabia! no more oalele, castroanele, platourile, paharele, mojarelele, canutele, suporturile de oua, cosuletele de paine, suporturile de tacamuri….olivierele…tocatoarele….sfesnicele…
ps – as vrea ca sabia sa fie batuta cu pietre pretioase. quand-meme!!!!
si in aceasta ordine de idei: aveam un prieten care era admirat pt. garsoniera lui goala in care avea numai un laptop sony. lucra intr-o agentie de publicitate…dar bucurestiul l-a facut tare nefericit. acum s-a retras la timisoara unde este ucenic intr-o pielarie/blanarie…asa downshifting zic si eu. and he’s happy now!
Aseara mi-am pus draperii. Aveam niste jaluzele…dar nu le mai suportam. Acum e mult mai multa lumina in camera si pot vedea dansul lin al fulgilor de langa geam. De pe la 7 ninge linisitit. Perdea nu am inca. Poate e mai bine asa.
Ma gandesc ca mult timp m-au necajit jaluzelele garsonierei cand puteam sa le fi strans.
Cam la fel e si fotoliul care imi lipsea. Acum il am dar nu ma asez mai deloc in el. La cel au fost si alte accesorii care zac in locuri neadecvate utilitatii lor.
Brodez desi nu sunt la varsta in care trebuie sa imi omor timpul cu ceva. Simt sa fac asta ca si cum e cel mai placut lucru dupa o zi incarcata. Miroase a scortisoara…
rectific: draperii…
eu chiar experimentez in perioada asta adunatul de maruntisuri pt casa si nu numai care mi se par indispensabile. din cand in cand mai trag cate o rasuflare si ma gandesc: de ce naibii fac asta? deocamdata nu mi-am dat seama daca chiar ma ‘defineste’ treaba asta but i have to stop somehow… imi doresc o casa goala
Pana nu vine mishu shi lasa iar un comentariu supernashpa: vineri 20 noiembrie.
Şi eu te salut dadatroale! Era vorba de obiecte multe şi aiuristice, aici, la EE. Eu, de exemplu, cand m-am însurat, am primit cadou toată gama de ceşti, ceşcuţe, farfurii, platouri, oale şi castroane. Nimeni nu s-a gândit că ne trebuiau două laptopuri şi că vom mânca mereu în oraş. Am mai primit toată gama de plăpumi, pături, pilote, pleduri şi macate în conditiile în care ne învelim cu cearşaful, pentru că e cald. Ni s-au mai dat: maşini de tocat carne, tulumbe pentru făcut cârnaţi, cleşti de spart nuci şi fel de fel de alte instalaţii pe care le-am returnat cu multe mulţumiri. Să nu mai spun că tata, pasionat fotograf în tinereţe, păstrează un aparat antic şi gigantic de mărit fotografii marca Krokus – puneai pelicula în el, proiectai imaginea pe hârtie fotografică şi munceai pentru câteva poze te găseau toţi dracii – iar eu i-am arătat de vreo 30 de ori cum funcţionează Photoshopul? Aia e!
mi-ar placea mult sa aud mai multe povesti despre downshifting-ul prietenului tau. suna motivant.
iar sabia de care zici e o idee excelenta! totusi… as mai adauga un pervaz plin de ghivece cu plante aromatice 🙂
o schimbare de aer de la est spre vest ti-ar prinde bine.atunci sabia minimalista in bucataria cu peretii albi n-ar mai fi a just a fantesy ci singura necesitate indeed ,pe langa o „matelas” ca unica mobila de facut dragoste sau luat micul dejun pe ea!
balcanicii suntem cunoscuti pentru miile de lucrusoare ca amintiri de familie, ceainice rusesti , calendare de la cele ortodoxe pana la cele chinezesti cu femei goale, mileuri, musamale, bibelouri , perdelute , dantelute, ghemotoace de lana, fotografii de familie incadrate idilic, mobila din tata-n fiu,cu cari cu tot, polonice si de ce nu lada de zestre pe care sunte in stare sa le depozitam intr-o viata si, mai rau sa le transmitem mai departe!
good luck si uite ce ziceam eu anul trecut apropos de subiectul asta despre „my castle” la mine pe blog:
http://luminitza.over-blog.com/archive-02-2007.html
luminitza n-a fost intr-o casa englezeasca
eu ma bucur ca experimentez cele doua, o casa zen in town si alta mai english la tara…si ma bucur de ambele, in felul asta imi convine si nu trebuie sa ma intreb mereu cum e mai bine. e bine oricum…
iar laura n-a fost intr-o casa japoneza!ha!
eu sint cam aglofona.
ma bucur ca v-am descoperit blogul.
in ziua gri murdar a fost o adevarata bucurie.
mi-au placut mai ales pozele de la tara.
misto sa pot sa bucur cu ceva…thank you!!!
Până nu demult îmi doream şi eu o cameră albă cu perdea de voal, doar cu o saltea şi un sistem hi-fi camuflat, o măsuţă japoneză, câteva perne mari şi rotunde, şi un dulap în perete în care să îmi dosesc toate „gioarsele şi troacele”. Foarte „bachelorette”. Acum vreau iar culori tari, eclectism şi brambureala adorabilă a obiectelor frumoase care îmi produc atâta bucurie de când mă ştiu.
si eu ma bucur ca v-am descoperit blog-ul. dar daca n-ar fi fost pietrele pe sabie as fi fost putin dezamagita.asa, schimbarea nu e chiar radicala.de fapt, toate renuntarile se inglobeaza in pietre si apoi, mai sunt si o investitie…
Sa fii detasat de lucrurile materiale (vezi bunurile din case, ‘toale’, automobiles, money, etc.) este si o conceptie yogista: cu cit posezi mai putin, cu atit esti mai bogat spiritual. Atasamentul proavoaca durere…pe urma daca nu ai nimic, o stare de sublima serenitate se asterne pe fata… (nu ai nimic de pierdut, deci scapi de marea frica)
Conform aceluiasi yoga crez, unii dintre alegem sa traim pentru cine sintem nu pentru ce avem.
see http://www.yogajournal.com
pai dak avea „goliciune” in cammera ins k vad laptopu k un full d materiale si dezordine… oale, farfurii…. si tot tacamu d mai sus :)))