Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2010

books, letters…

aristocratie si recunostinta

forta prin fragilitate, eleganta, politete, magie

Am gasit o carte fabuloasa, Le monde du Cheval, un album care reuneste 100 de clisee de fotografie ecvestra, semnate de trei generatii de fotografi – Jean Delton I, II si III. Dincolo de continutul exceptional, e interesant ca lucrarea a fost comandata si publicata sub patronajul Printului Callimachi, in 1917. M -au impresionat prefata lucrarii si scrisoarea de multumire adresata Printului Callimachi de catre unul dintre fotografi, Jean Delton II. Desigur ca nuantele politetii si unele sensibilitati se mai estompeaza prin traducere; este o scrisoare cu o caligrafie in cerneala, cuminte si delicata:

Ianuarie 1917

A S.A. Le Prince Callimachi

Hotel Bristol, Place Vendome

Paris

Permiteti-mi, Printe, ca transmitandu-va aceste fotografii pe care mi-ati facut onoarea de a mi le cere, si care reprezinta personaje iubitoare de cai, calareti incercati, grajduri precum si atelaje remarcabile ce au contribuit la construirea luxului secolului trecut, sa imi exprim toata bucuria pe care mi-ati provocat-o incredintandu-mi grija de a le reuni. Mai intai, pentru ca a fost pentru mine o buna ocazie de a imi revedea cliseele, dar mai ales pentru ca interesul pe care il purtati trecutului hipic corespunde intr-o maniera completa propriilor mele sentimente. Ca si dumneavoastra, am cultul amintirilor, in mod particular in sfera in care m-a plasat gustul tatalui meu,  care a fondat la Bois de Boulogne directia Fotografiei Hipice in 1860.

Va asigur, Printe, de faptul ca voi pastra mereu in memorie amintirea vizitelor dumneavoastra agreabile la sediul nostru din Bois de Boulogne, si va rog, deasemenea, sa primiti asigurarea consideratiei si respectului ce va port.

Jean Delton

Initiativa acestui volum se datoreaza domnisoarei Maria Vernescu, fiica omului de stat George Vernescu, devenita Printesa Callimachi. Documentele diplomatice arata ca Printesa Vernescu era o mare admiratoare a Frantei, unde detinea si importante proprietati [Castelul Mennecy si Hotelul Grimod de la Reyniere, la Paris]. Printul si Printesa Callimachi erau si mari iubitori de cai, iar fiul lor, Printul Charles Callimachi a sustinut aparitia acestui album.

articol publicat in suplimentul jurnalului national de duminica 24 ian

Anunțuri

Read Full Post »

ca in basme

multe grade sub zero, m-am bucurat ca un copil, asa si caii!

ninge ca in basme

vin fiert mai apoi cu calaretii; as fi putut incaleca pana dimineata, frigul nu exista!

Read Full Post »

cai

articol publicat in suplimentul jurnalului national de duminica – 10 ianuarie

“Este ceva in infatisarea calului care este foarte bun pentru mintea omului’’

winston churchill

valtrap, greaban, jaret, chisita, herghelie, polo, cravasa, martingala, ulei de copite, tesala


Viata e insuportabila in afara unei pasiuni. Ai nevoie de o fantasma care sa te bantuie intens pentru o traversare frumoasa. Eram irascibila si pretentioasa, atenta la multe nimicuri si deranjata de mai tot de prin jurul meu. Acum o vreme alesesem un drum bun, l-am reluat: calaria. Caii m-au salvat de la depresie, mi-au animat viata in cel mai dinamic chip. Desi nu-mi placea sa ma trezesc prea devreme, imi facusem un program in care ziua incepea la cinci dimineata, de buna voie, cantam sub dus, ma imbracam in niste zdrente englezesti si fugeam in padure la Baneasa sa incalec. Ma vedeam in fiecare dimineata cu o englezoaica innebunita dupa cai si calarie, si ne incuram in teren. Pe fetele noastre se citea fericirea, obrajii erau roz aprins iar corpurile tari ca piatra. Eu ajunsesem sa ma pot dezbraca de niste jeansi fara sa mai deschid fermoarul, pt ca eram slabanoaga si tare ca o stanca. Dupa partidele astea, pe la noua dimineata mergeam spre birou si vedeam invariabil in jurul meu tot felul de chipuri palide, imbacsite si incruntate. Eu simteam ca pot sa zbor de fericire, in maneca scurta [si iarna], cu geamul deschis si muzica la maximum.

Imi place noroiul, in manejul descoperit ma pot murdari cat vreau. Imi fac de lucru, sa am ce sa spal, ador periile, tesalele, buretii, uleiurile si ritualurile de ingrijire. Curat caii, harnasamentele, tratez pielea cu un sapun special, sterg si lustruiesc echipamentele. Asa am regasit din jucariile pe care le credeam pierdute. Ma bucura cartile si intamplarile cu cai, solidaritatea si entuziasmul calaretilor, tinutele lor si limbajul comun.

Apropierea de cai, satisfactiile acestea mici si concrete imi dau aripi.

Sunt de acord cu spusele sultanului Mahomed: “un tanar persan si un cal moldovean sunt tot ce poate fi mai slavit”. Si am putea inversa: un tanar moldovean cu un cal persan. Sau, mai simplu: un tanar si un cal.

Read Full Post »

sa ai har

articol publicat in suplimentul jurnalului national – duminca 10 ian

vocea, miscarea, privirea, gratia, frumusetea, zambetul, excelenta

Cu mintea de copil curios imi doream pentru toate teoriile o demonstratie. Auzisem ca ar putea conta cine planteaza, mai mult decat cum o face. Candva, un psiholog in care aveam incredere mi-a spus ca poti sa recunosti un tampit dupa felul in care se aseaza pe scaun. M-a urmarit mult timp interesul pentru aceasta descifrare instantanee si aparent fara greseala. Dar, destul de neincrezatoare, nu intelegeam de unde vine diferenta.

Ce face ca unii sa faca bine tot ceea ce fac, iar altii sa nu poata face nimic? Un raspuns salvator a venit de la Parintele Iustin Marchis: este harul.

Harul ii face pe unii sa se miste cu gratie, sa poata vraji cu vocea lor auditoriul, uneori si dincolo de continut, sa exercite o fascinatie asupra celorlalti sau sa exceleze in tot ceea ce fac.

Unul din tipii acestia exceptionali este Stefan Kopeczi, bun prieten cu noi, dar si chef cuisine la restaurantul Escargot. E important sa-ti placa ce faci, dar asta nu e totul. Stefan gateste ca un magician, are talentul si darurile care il fac sa jongleze cu gusturile, cu simturile.

M-a mirat sa aflu cat de dificila e la Paris scoala adevarata de bucatarie. Iei multe tigai fierbinti in cap pana sa deprinzi disciplina corecta. E o organizare nebanuita, cu multe fineturi si ingrediente. Iar in afara gusturilor, ma intereseaza si cum arata cel care imi pregateste masa. Mi s-a intamplat sa mananc ceva delicios la restaurant si sa imi doresc sa stiu cum arata cel care a gatit. Stefan Kopeczi castiga si meciul asta. E frumos, atat de frumos incat toate gagicile ma intreaba daca e insurat!

Read Full Post »