Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2010

kissing horses – prince william

Read Full Post »

algeria

var alb, turcoaze, parfum de cafea si mirodenii, miros de piele tabacita si lana, cous-cous, Mediterana cea sarata si plina de veliere, burnusuri, corturi de par de capra, henna, Pif, ceramica pictata si moschee


Imi place cum copilaria mea vine catre mine, cu amintiri si nostalgii exotice. Am avut norocul unei felii de copilarie in Africa si m-am bucurat de culorile ei cu atat mai mult cu cat la Bucuresti totul era gri. O calatorie cu avionul, Algeria via Elvetia, era o sarbatoare pe care putini privilegiati o puteau gusta. Stewardesse elegante, file de camila cu mustar de Dijon, Fanta de portocale, Tobleronne si o vesela simpatica de plastic faceau din cele 4 ore de calatorie un deliciu. Astazi momentul a devenit banal, uneori chiar chinuitor. Pentru mine era o ceremonie pe atunci! Alger, Oran, Constantine si Annaba au fost primele orase cu care m-am intalnit. Leandru si pamanturi rosii, hoteluri aparate de soare, obloane si curti interioare verzi si umide, oameni foarte veseli si comunicativi si o comunitate de straini compusa din multi francezi, polonezi, rusi si romani pusi pe distractie. Am intrebat-o zilele acestea pe o prietena algerianca daca masinile au ramas la fel de interesante pe soselele lor: era plin de Citroen DS, cel cu care Allain Delon facea ravagii prin filme, si Citroen Deux Chevaux, masina lui Fernandel. Modelele acestea au fost inlocuite, pentru ca si algerienii, ca si noi, sunt amatori de modernitate.

Shuk-urile si magazinele erau un punct de mare atractie pentru noi, mai ales ca nimic nu semana cu acasa. Bidoane cu ulei de masline, tesaturi in culori si modele fascinante, bijuterii lucrate manual cu o tusa de unicitate irezistibila, obiecte din piele pictata, dar si librariile. Librariile erau subventionate si aprovizionate de statul francez, si puteai gasi cartile, dictionarele, albumele, stilourile si rechizitele la care nu puteai visa in Romania. Imi petreceam zilnic cateva ore in librarii, alegeam stilouri diverse si cerneluri, truse de pictura si carti. Nu e de mirare ca excedentul de bagaje, la intoarcere, era exprimat in kilograme de carti. Si mai era varsta abonamentului la Pif. Saptamanile erau marcate de bucuria de a mai astepta un gadget, de a monta cu minutiozitate o surpriza, de a citi aventurile in foileton ale lui Masque Rouge, Rahan, Pif et Hercule. Cu mintea de copil stiu ca m-au impresionat tare ruinele romane de la Timgad. Nu intelegeam cum timpul a facut posibila conservarea in asa o stare si nici cum logica locuirii si a bailor putea fi asa avansata la romani. Si apoi, vorbind despre sudul Algeriei, cu desertul, tuaregii, camilele si corturile de lana, aventura devine captivanta. Plimbari cu camila, un galop printre dune ca un cutremur de 9 pe scara Richter, frica de scorpioni, furtunile de nisip si oazele, ca un colac de salvare pentru toti.

Read Full Post »

beyzade, my love

.

.

.

.

.

.

.

Read Full Post »

o viata pe plaja

foto – Andrei Lumpan [2 ani]

Mi-am luat cativa prieteni si caii si am plecat pe malul oceanului. Stau desculta pe plaja, iar in cortul meu am aranjat o etajera cu cele mai pretioase cosmetice: un savon d’Alep, o sticla cu ulei de argan si una cu gaz lampant. Si mai am si un lighean de tabla galvanizata si cateva perii de lemn. Iar in “dulapul” meu pot gasi cateva batice de batist sau matase, cateva zdrentisoare comode, niste jeansi, si asta e tot.

Nu cunosc nicio constrangere, totul e pace. Calaresc prin apa, desculta, si tin scaritele cu degetele mari de la picioare in exteriorul lor.

Cand vreau sa intru in apa e suficient sa-mi arunc carpele pe mal si ma pot juca in pielea goala in voie. Am inlocuit mesele cu fructe si bauturi exotice, iar seara, la foc, ma bucur de fum si de o fasie mica de file de peste, prins cu cateva minute in urma.

Ma pieptan rar, e aproape o ceremonie de gala, asa cu uneori arat ca Robinson Crusoe. Apa dulce e pretioasa si e rezervata unui dus economicos in baia de sub cerul liber. Singurele mele bijuterii sunt un inel improvizat dintr-o cochilie si o brosa cu briliante. Imi place sa las brosa in cort cand merg hai-hui cu calul, mai ales pentru a intelege ca lucrurile isi poarta singure de grija.

Nu am ceas, nici telefon. Nu pastrez nicio legatura cu lumea, totul e numai feeling. Un sentiment ca totul e bine, ca linistea din viata mea nu poate fi tulburata de nimic. Lumina e singurul indiciu pentru diferitele momente ale zilei. Incep sa o descifrez diferit de cand e singura mea busola.

Dupa statul la foc cu prietenii ma retrag in cort. Aproape de mine e si calul. Sunt ostenita, toti muschii sunt intr-o tensiune buna si tonica, oboseala e un dar iar eu am facut tot ce imi doream pentru a simti ca traiesc.

Sa ma intorc la civilizatie? De ce as face-o?

Read Full Post »

Am aflat destul de tarziu ca exista o rugaciune pe care ar trebui sa o rostim pentru conducatorii nostri. Dar nu cunosc pe nimeni care sa o si practice, ceea ce poate explica multe din lucrurile pe care le pierdem tot vaitandu-ne neconstructiv de toti si de toate.

Asa am reusit sa devenim o civilizatie de nemultumiti, de reclamagii carcotasi si sarcastici, de neglijenti pentru care defectele sunt mereu ale celorlalti. Citatul acela din Gandhi, in care cred, si pe care incerc sa-l practic, “be the change you want to see around you”* mi se pare un inceput de solutie. Probabil ca in spiritul acesta am reusi sa distrugem mai putin si sa construim mai mult si mai frumos, sau macar sa pastram ceea ce avem bun.  Pe cripta de la conacul familiei lui Constantin Argetoianu, de la Breasta, am citit urmatorul epitaf: “au fost buni si iubiti”. Dar nici asta n-a folosit prea mult, daca ne uitam la felul in care au vandalizat locuitorii conacul si toata proprietatea lor.

in photo – Conacul Gloveanu

M-a impresionat un pasaj in care Regina Maria vorbeste la superlativ despre Anglia, tara ei natala, dar mai ales despre englezi.

“pentru livezile tale verzi, pentru vegetatia ta luxurianta, copacii tai falnici, pentru formele tale line, pentru acea verdeata pe care nicio alta tara nu o are ca tine, pentru pajistile tale cu primule si clopotei, pentru gazonul tau catifelat, pentru modul in care te pastrezi, pentru ordinea si stabilitatea ta, pentru oamenii tai frumosi si cinstiti, pentru manierele tale perfecte, pentru spiritul si felul tau copilaresc de a fi, pentru fermitatea si simtul onoarei, pe care le ai. Iti iubesc chiar si stupiditatea pe care o ai uneori si care vine din onestitatea ta adanc inradacinata si un fel de inocenta specifica rasei anglo-saxone. Tu nu esti tara niciodata nici morbida, nici sarcastica si nici nu esti tulburata de un simt al ridicolului si nici de teama de a fi luata in deradere. Esti tara sigura de bunele tale intentii si de splendida si indiscutabila superioritate a Angliei fata de alte tari de pe pamant. Modul tau solid si de nezdruncinat de a face totul vine din profunda siguranta a superioritatii tale. Ocazional, poate ca pare absurda pentru altii, poate, deasemenea sa ai parte de ipocrizie, de care esti deseori acuzata, dar esti mare, mare, mare in totalitate, esti onesta si cuviincioasa, decenta in manierele tale, soferii tai, politistii tai sunt la fel de gentlemeni ca ducii si prim-ministrii.”

*fii tu schimbarea pe care ai vrea sa o vezi in jurul tau

Read Full Post »

regina maria

pergole de piatra, vase vechi, agheasmatar, livezi de lamai si portocali, brazieri, catifele si brocarturi, plantatii de migdali, manastiri vechi si gradini paradisiace

Regina Maria avea un gust desavarsit si era o mare admiratoare a artei bizantine, reusea sa combine stiluri si obiecte diverse intr-un chip curajos si original, adora gradinile, iar cautarea armoniei estetice era pentru ea vitala. Sunt si azi impresionante, dupa 70 de ani de neglijenta, gradinile construite de ea la Balcic, in curtea castelului de pe malul marii.

In vizita ei tarzie in Malta, in 1923, dupa ce anii copilariei si-i petrecuse cu familia pe insula, Regina este cucerita de regasirea paradisului. Si reintalnirea cu multi cunoscuti e emotionanta: fiul gradinarului, un grajdar si cativa oficiali maltezi. Sudul Italiei e apoi si el fascinant, cu soarele si frumusetile lui.

“Casele nu au ferestre, ci doar mici deschizaturi patrate fara geamuri si cu mici transperante si deseori o mica scara exterioara de piatra care duce la camera de sus.

Liniile sunt toate drepte, solide, totul este facut din piatra malteza, galbuie, care arata ca niste felii taiate dintr-o prajitura. Sunt portiuni cu copaci indieni, maslini si multi smochini. Gradinile sunt ascunse in spatele caselor, totul este misterios, incitant, plin de surprize, poti fi intotdeauna sigur ca vei descoperi mici colturi de frumusete ascunse, care nu pot fi decelate de la inceput, dar care esti sigur ca exista si ca in orice clipa poate aparea unul minunat. Trebuie sa repet la nesfarsit ca imi place totul la nebunie! Este pentru mine o mare bucurie, emotie, incantare cu acelasi extaz intens si aproape dureros.

In Siracuza am gasit livezi de migdali infloriti si un frumos hotel amenajat intr-o fosta manastire dominicana. In gradina manastirii era plin de pergole de piatra, vase vechi si multe flori, de unde se vedeau marea si muntele. Un loc ca un paradis. Foarte bucuroasa ca am putut sa mai ramanem in acest loc divin, am plecat pe jos sa mai cotorbaim prin magazinele de antichitati, care erau pline de multe lucruri proaste, dar si multe obiecte diverse, extrem de tentante.

In Taormina, alte magazine de antichitati si cateva cumparaturi: o masa octogonala cu incrustatii, o lada siciliana veche sculptata, un mic brazier de alama pe un trepied si o extrem de frumoasa farfurie veche de alama, foarte mare, mai mare ca cele care se gasesc in general, si cu un design deosebit de fascinant. Printre “anticari” am intalnit un dragut englez care colectionase multi ani. El m-a luat la el acasa. Aici, avea nenumarate vase, destule ca sa ma faca sa-mi pierd capul. Toate gradinile sunt pline de ele, minunate, rustice, groase, perfect modelate.

La Palermo, o manastire asezata pe deal, in afara orasului, de acolo se vad orasul, marea si muntii si minunatele plantatii de portocali si lamai din fata sa. Biserica in sine este o comoara de arhitectura bizantina, interiorul straluceste de mozaicul pe suport auriu, care este admirabil conservat. Este atat de uimitoare incat iti taie respiratia. Ai cu adevarat sentimentul ca visezi cel mai minunat vis. Ca sa fie totul si mai minunat, intri intr-o manastire si o gradina care este poate cea mai extraordinara din toate gradinile de manastiri din lume, avand in vedere ca gradinile de manastiri sunt intotdeauna lucrari incantatoare. Aceasta este imensa si fiecare coloana care inconjoara aleea este diferita, fiecare capitel este o minune de sculptura. In mijloc sunt numeroase flori, acum nu sunt toate inflorite, dar irisii, narcisele, anemonele si trandafirii sunt infloriti. Pentru a face intregul loc si mai minunat, se trece prin aceste manastiri si se iese pe o terasa cu gradina care este inchisa cu un zid mic si care este deasupra marginii abrupte a dealurilor, de unde ai acea incredibila panorama. Cu greu m-am putut dezlipi de acea aproape prea mare frumusete care te copleseste si te umple de dorul pentru cei pe care ii iubesti si pe care ai vrea sa ii ai cu tine.”

Probabil ca numeroase obiecte din cele aduse chiar din aceasta calatorie se pot regasi in picturile Ottiliei Michail Otetelesanu, artist al Casei Regale.

Catelul Bran –  Odaia de culcare a Reginei Maria

Read Full Post »