• Acasă
  • About
  • mama & papa
  • noi: poate ca love este

ee

Feeds:
Articole
Comentarii
« festivalul calului
coviltir »

rosie, tanara persana

septembrie 20, 2010 de elsaexarhu

articol publicat in supimentul de duminica al Jurnalului National – 12 septembrie, 2010

Calul Fulgerică, fruntar cu pietre, dansând în ploaie, Corul Vânătorilor

Rose-Mary este cea mai tânără si curajoasă călăreaţă de la club. Cu o mamă româncă şi un tată persan, Rosie are coordonatele exotice care dau sarea şi piperul unei făpturi. Toată lumea se miră sa vadă un moţ de copil cocoţat pe un cal înalt. O capelină roşie de catifea, mănuşiţe de domniţă, dar şi o mână fermă, o alură impecabilă si mereu o cravaşă pentru a se impune cu precizie. Aşa călareşte Rosie. Dar ai putea crede că spectaculosul se opreşte aici, la o prezenţă inocentă pe cal. Dar când Rosie coboară, e o stare de euforie la club. Dacă plouă, ea dansează si ţopăie prin băltoace, se inţelege de minune cu toţi caii, intră în boxe, se strecoară fără frica printre picioarele lor. Facem planuri despre ce am putea coase pentru cai, fruntare cu pietre, iar pentru noi bentiţe cu pene, să încălecăm ca indienii.

De curând, Rosie este şi proprietar de cal: arabul Fulgerică, iute, tânăr si frumos. Am întrebat-o mai multe despre comunicarea ei cu caii. Mi-a povestit cum în mod natural simte ce gândesc ei, aşa cum şi ei simt ce gândim noi. Armonia aceasta visată de adulţi, si prea rar împlinită, e pentru ea limbaj innăscut. E ca mersul, nu are nevoie de prea multe tehnici sau explicaţii.

La plecarea de la club, Rosie îl întreaba invariabil pe antrenor la ce oră se vor revedea a doua zi. Ne vedem pe la 11, drăguţo, îi spune Dl. Szekelly. Dar nu se poate la 5 dimineaţa, întreabă Rosie.

Şi perlele sunt savuroase şi inepuizabile. Cu Fulgerică la păscut, îi spun ca dacă îi cântă calului ceva, s-ar putea linişti. Iar ea îi cântă din Corul Vânătorilor!

Printre altele, îmi spune:

”M-am uitat duminica trecută după tine şi mi-a părut rău că nu te-am văzut”

“Vezi, caii noştri seamănă de parcă ar fi fraţi, iar nouă ne place aceeaşi îngheţată”

“M-am rugat la Dumnezeu să se oprească ploaia, să putem încăleca, şi s-a oprit”

Cum te-ai rugat, o întreb, în gând, sau cu voce tare?

Şi în gand, şi cu voce tare!

Like this:

Like
One blogger likes this post.
  • Dulce Deea

Postat in articole | Lasă un comentariu

  • Arhive

    • septembrie 2010
    • august 2010
    • iulie 2010
    • iunie 2010
    • aprilie 2010
    • martie 2010
    • februarie 2010
    • ianuarie 2010
    • decembrie 2009
    • noiembrie 2009
    • octombrie 2009
    • septembrie 2009
    • august 2009
    • iunie 2009
    • mai 2009
    • martie 2009
    • februarie 2009
    • ianuarie 2009
    • decembrie 2008
    • noiembrie 2008
    • octombrie 2008
    • septembrie 2008
    • august 2008
    • iulie 2008
    • iunie 2008
    • mai 2008
    • aprilie 2008
    • martie 2008
    • februarie 2008
    • ianuarie 2008
    • decembrie 2007
    • noiembrie 2007
    • octombrie 2007
    • septembrie 2007
    • august 2007
    • iulie 2007
    • iunie 2007
    • mai 2007
  • a

  • Pagini

    • About
    • mama & papa
    • noi: poate ca love este
  • Meta

    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Flux RSS pentru posturi
    • Flux RSS comentarii
    • WordPress.com

Bloguieşte pe WordPress.com.

Theme: MistyLook by Sadish.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Powered by WordPress.com