sa sap trandafirii, sa ud gradina, sa umblu in camasi de noapte si desculta prin iarba, sa tai trandafirii, sa curat ustensilele de gradina, sa umplu casa cu flori, sa rup legatura cu civilizatia [no phone, no tv], sa ma ingrijesc cu ceaiuri si plante miraculoase, sa fac masti cu argila si ulei de masline in mojare de piatra, sa dorm la tara vara, invelita cu plapuma de iarna…., sa ma prinda ploaia dulce de vara pe camp, sa fac focul vara/noaptea in semineu, sa ma plimb cu taranii cu caruta, sa am oameni la vie, la sapa, sa merg la picnic in padurile cu stejari batrani…
vin !
Da. Si eu. Ador. Tot ce spui tu. Tot ce simti este atat de adevarat. Prea multa civilizatie ne umbreste interiorul.
Imi place f tare prima fotografie.
exact despre asta imi povesteste mama, care vara vine din sicilia la casutza ei din banat!
invariabil foc in vatra in noptile reci de primavara, vipere lovite in cap cu lopata de tzarani,colectzia de papusi de porztelan si duna in noptile de vara:-)
i’ve got ur feeling!
Prea tare! Sunt la munca si mi-au dat lacrimile visand la vorbele tale. Nu am mai plans de mult. Nu prea mai am lacrimi. Momente unice pe care aproape toti le-am trait in copilarie la tara la bunici sau la rude.
Multumesc din suflet.
Sa va iubiti mult si sa va spuneti mereu acest lucru si unul altuia si familiei.
Minunat! Am descoperit acest blog cu mare plăcere. Devin o cititoare constantă.
Lumiii!!! Nu-mi omorâ viperele că te tau!
Ce ai cu bietele făpturi, după ce că îs și așa prea rare. Nu mă interesează dacă te mușcă, fă-ți provizii de ser antiviperin!
Am și eu amintiri similare de la casa brâncovenească a bunicilor din Făgăraș, ieșeam vara dimineața de sub plapumă în picioarele goale în iarbă, lângă liliacul aromitor și arpagicul bunicii, și mă spălam pe față cu rouă, ca zânele din poveste. Și beam laptele ‘‘driganelor’’proaspăt muls. Nu e fericire mai mare în toată lumea cea largă…
@hector:eu am baut lapte de bivolitza, proaspat muls!sic!bivolitze uriase din ardeal, care se intorc seara, la apus in turme de innegresc ulitzele.si fiecare se opreste la poarta ei, intra in staul , si adoarme visand fluturi:-))
Daaa, Lumi, tocmai ai descris driganele… *daydreaming*
uite d’aia m-am mutat la ţară… e drept că am telefon şi tv, şi internet, dar am şi vie şi trandafiri, şi câini, şi mâtze
E frumos să mai vezi oameni cu astfel de plăceri. Poate femeile ar trebui să lase cardul deoparte şi să vadă frumuseţea grădinăritului pe lângă nimicnicia shopping-ului.
hihi…! ar exista, totusi, un singur beneficiu… acela ca intenetul iti da posibilitatea sa impartasesti din prea plin cu cititorii tai iar lipsa lui v-ar vaduvi… pe tine de bucuria impartaniei, pe ei, de bucuria darului…
Grace!
hello!
postul tau m-a inspirat sa fac asta http://cretacolorata.abgt.ro/?p=716 asa ca daca iti place, ti-o daruiesc.
multumesc!
grey, iti multumesc. e f frumos. culmea e ca la mesmerize in curte am pus o chiuveta veche de fonta verde, cam ca cea desenata de tine. te invit sa o vezi!
am sa vin, cu siguranta! ma bucur ca-ti place!
http://albeenah-xtent.blogspot.com/2009/06/road-trippin.html
cateva imagini care imi descriu mie senzatia de a fi “la tara” …si desi poate nu avem aceeasi obiceiuri si tabieturi…senzatia e aceeasi…un al 15-lea multumesc pentru acest post